În rândurile de mai jos veți citi despre cum mi-am descoperit dragostea pentru fotografie. Sau mai bine spus cum a început să prindă fotografia tot mai mult contur în viața mea. Despre cum am evoluat de-a lungul anilor, o să vedeți imagini pe care atunci le considerăm bune, dar dacă le privesc acum îmi vine să râd. Dar tocmai prin crearea acelor imagini am învățat și m-am format ca fotograf. O să încerc să prezint cât mai scurt și să trec prin fiecare an sau perioadă și să prezint momente notabile ale carierei mele ca fotograf de natură.
Sper ca povestea mea să vă inspire și să va facă să nu renunțați, să perseverați și să deveniți mai buni în tot ceea ce faceți!
Primul contact cu un aparat foto a fost undeva prin anii 2003-2004, când tatăl meu ne-a cumpărat unul ca să îl avem pentru a crea amintiri. Era un aparat foto pe film, ceva basic, nici nu mai știu ce marcă era. Cred că l-am folosit un an de zile cumulat, atât eu, cât și fratele și surorile mele, dar cumva mai mult eu. Țîn minte că umblasem o zi întreagă cu fratele meu prin orașul Deva și pe cetatea Devei și am tot făcut poze, până la un moment dat eram așa entuziasmați încât am scos filmul din aparat să vedem ce este pe el, dar bineînțeles că era gol și toată informația pierdută, filmul nu fusese developat așa că nu avea ce să se vadă pe acesta, dar habar nu aveam de toate lucrurile acestea. L-am mai folosit în câteva vacanțe și aia a fost.
Abia în toamna anului 2010 (an în care tatăl meu a murit în luna iunie a anului) țin minte că am văzut la un verișor de al meu că își cumpărase un telefon cu cameră foto de la Nokia, și am fost impresionat de cât de bine ieșeau pozele, cum se vedea pe ecran; aveam să aflu că telefonul costa în jur de 1000 de lei și mi-a cam trecut, dar am zis totuși să caut un aparat foto mai bine, să văd ce prețuri au. M-a atras un model de aparat compact (aveam să aflu peste încă un an că sunt mai multe tipuri de aparate) de la Nikon, era o săpunieră cum i se mai spune acum, un Coolpix L22 negru la un preț de 400 de lei, mult mai accesibil și totuși era un aparat foto până la urmă, nu un telefon.
Am dat comandă și chiar în iarna anului 2010 știu că l-am luat cu mine în vacanța de iarnă la Garda de Sus, locul în care am copilărit în toate vacanțele de vară în special, și locul unde dragostea mea pentru natură a apărut.
Încă din anul 2006 eu activam într-un ONG, și anume Clubul Sporturilor Montane Hunedoara, era și este încă o asociație care are ca activitate sporturile montane și anume: speologie, alpinism, canyoning, escaladă, ski, mountain biking, dar mai mereu s-au axat mai mult pe speologie. În cadrul acestei organizații am activat ca membru activ până în anul 2019, am și scos împreună cu aceștia și cu alți colegi fotografi 6 albume de fotografie despre peșterile din România (Cioclovina cu Apă, Cioclovina Uscată, Șura Mare, Comarnic, Ciur – Ponor, Topolnița) . Iar pe urmă nu prea mi-a mai permis timpul să le fac pe toate. Să îmbin și propria mea călătorie fotografică și ieșirile cu asociația, timpul devenise mai limitat, weekendurile le dedicam fotografiei. În cadrul asociației am dobândit multă experiență în teren, cât și în subteran, am participiat la diferite stagii de pregătire în tehnica speologiei alpine, și așa mai departe.
Am vrut să aduc în discuție și despre acest aspect deoarece datorită ieșirilor dese pe care le făceam cu asociația am hotărât să îmi iau primul aparat de fotografiat pentru a avea amintiri din locurile în care umblam. Am început să fotografiez tot ce vedeam și mă interesa. Știam eu din auzite că lumina cea mai bună pentru fotografiat era la apus și la răsărit, așadar am început să caut acele momente ale zilei. Am avut noroc de câteva apusuri deosebite în munți, și printre multele imagini am reușit să fac și câteva mai bune. Nu prea știam eu multe despre compoziție, ISO, și alte asemenea denumiri, doar îndreptam aparatul către ceea ce mă interesa. Într-o tură cu asociația în munții Parâng la începutul anului 2011 știu că făcusem câteva poze la apus și entuziasmat ii arătasem pozele mele de pe aparat unui fotograf cu experiență (Gherman Laurian), mie mi se păreau cele mai bune poze, el se uita și zicea…ehh, mda, și într-un final mi-a zis că sunt poze, nu vede ceva deosebit în ele.
Asta m-a pus pe gânduri, și m-a demoralizat un pic, mă gândeam în sinea mea, cum să nu fie faine pozele? Nu știe el ce e fain. Dar totodată mi-am dat seama că trebuia să studiez un pic mai bine acest domeniu. De pe atunci, mi-am dorit să nu mai fac doar simple poze, dar acest lucru a mai durat câțiva ani până să se și întâmple.
Știu că îmi făcusem cont pe Facebook, și acolo dădusem de Laurențiu Pavel, un fotograf foarte bun, îmi plăceau mult imaginile lui pe care le posta, avea un stil al lui, iar imaginile lui erau “curate”, în armonie, imaginile lui aveau compoziții. Tot în timpul acela dădusem și de Dorin Bofan și Șerban Sîmbotelecan, alți doi fotografi buni care îmi plăceau. Urmăream tot ceea ce postau ei și mă minunam, și mi-am spus astfel de imagini vreau să ajung să fac și eu. Am început să le studiez imaginile, aveau siteuri și am intrat pe fiecare în parte și le studiam toate imaginile, fiecare dintre ei era diferit, fotografiau aceleași subiecte dar în moduri diferite, se puteau distinge unele de altele, un stil de altul.
Tot în anul 2011 țin minte că mi-am schimbat aparatul, mi-am luat un aparat foto de tip bridge, un Fujifilm S4000 care avea un zoom puternic și era cumva semi-profesional, avea posibilitatea modului manual dar oferea doar două diafragme, una deschisă și una închisă, era destul de limitat, dar nu știam eu încă la vremea aceea.
Am început să studiez mai bine, am început să citesc despre fotografie tot ceea ce găseam la acea vreme: articole, reviste, cărți și țin minte chiar că i-am abordat pe cei trei fotografi pe Facebook, vorbeam în special cu Șerban, și țîn minte că îmi comenta imaginile pe care le postam și de fiecare dată spunea că le lipsește compoziția, și eu mă întrebam ce este compoziția, cum adică? Chiar l-am întrebat și mi-a explicat, mi-a dat și câteva exemple, dar eram tot în ceață, știu că mi-a rămas acest cuvânt “compoziție” în minte și chiar și în ziua de astăzi știu că o compoziție bună face întreaga imagine, degeaba ai o lumina bună dar o compoziție slabă. Așadar am căutat pe internet despre compoziția fotografică și am studiat tot ceea ce am găsit despre aceasta și am învățat că există și câteva reguli de urmat pentru ca o compoziție să fie bună. Am învățat despre regula treimilor, linii conducătoare în cadru, înrămarea subiectului, etc.
Între timp am cochetat cu fotografia de stradă, urbană, de arhitectură, de portret și peste câțiva ani mai încolo am făcut și fotografie de eveniment, cu cel puțin 40 de evenimente la activ și încă mai fac uneori. Dar punctul forte rămâne fotografia de natură.
Până la urmă în anul 2011 în luna iulie, am mers prima dată la un workshop de fotografie organizat binențeles de către Dorin și Șerban, un weekend întreg de informație și fotografie alături de ei cât și de ceilalți participanți tocmai în munții Retezat. Țîn minte că pe traseu treceam pe lângă locuri și subiecte interesante de fotografiat, îmi venea să scot aparatul din rucsac la fiecare pas, tocmai de aceea țîn minte că aveam aparatul într-o geantă de umăr și o țineam aproape. Un lucru pe care l-am observat la ei încă de atunci a fost acela că ei nu scoteau aparatul de fotografiat și nu erau tentați să fotografieze la fiecare pas sau așa la întâmplare. Asta m-a pus pe gânduri! Deja învățasem ceva, ei aveau în minte unde vor fotografia și sub anumite condiții, așadar își planificau imaginile, nu le făceau așa la întâmplare. Mergeam cu două-trei ore înainte de apus în locul de unde vroiam să fotografiem, să ne folosim de lumina de aur din acele momente și studiam zona dinainte, să vedem ce unghiuri și subiecte sunt mai bune. La fel procedam și înainte de răsărit, mergeam cu cel puțin o oră înainte în locul de unde fotografiam. Atunci am înțeles că fotografiile lor erau muncite și nu realizate așa la întâmplare.
Oricum când veneau acele momente țin minte că alergam în toate direcțiile să încerc să prind cât mai multe imagini și să profit la maxim de lumina aceea bună, dar nu era neapărat și un lucru bun, decât 50-70 de imagini banale, mai bine 2-3 bune, am învățat acest lucru mai încolo. La acest workshop de fotografie țîn minte că i-am bombardat pe băieți cu tot felul de întrebări, cred că i-am zăpăcit. Dar pentru asta am mers acolo, să învăț tot ce se putea învăța de la ei. Apropo, eram singurul din grup care aveam un aparat foto de tip bridge, restul toți aveau DSLR-uri. Știu că mi-a dat Dorin aparatul lui să văd cum este diferit de ceea ce aveam eu, pot spune că de când l-am pus la ochi totul se vedea altfel, mi-a plăcut senzația de a-l ține în mâna și de a nu fi limitat de acesta. Dorin avea un Canon 450D la momentul acela, era un aparat la care aveai control total în modul manual.
Până în anul 2012 am folosit acel Fuji, oricum și calitatea imaginii era îndoielnică și nu se compara cu cea a unui DSLR, așadar eram limitat de aparatul meu astfel încât în toamna anului 2012 mi-am achiziționat primul meu DSLR, un Canon 550D nou nouț plus două obiective de kit, un wide și un tele. Acum aveam și eu DSLR, aveam control absolut asupra aparatului, bineînțeles după ce am învățat să folosesc modul manual, aveam puțîn habar de la celălat aparat, înțelegeam acel triunghi dintre ISO – timp de expunere – diafragmă.
După tura cu Dorin și Șerban și începând din acest moment mi-am dat seama că îmi place să fotografiez, să îmbin ieșirile în natură cu fotografiatul, cu crearea de imagini. Am experimentat cu aparatul, am făcut expuneri lungi, eram fascinat. Țîn minte că în iarna anului 2012 de 1 Decembrie am fost într-o tură cu Dorin, Șerban și Horia Bogdan la Scorota în Retezatul Sudic, aici Horia într-una din seri mi-a explicat câte una alta despre fotografia de noapte (încă folosesc acele tipsuri, mulțumesc Horia). Bineînțeles că având acest DSLR am început să fotografiez in format RAW, așadar am început să învăț să editez un astfel de fișier, să învăț Photoshop și Camera Raw, înainte îmi editam imaginile in Photoscape. Și bineînțeles am început să privesc cât mai multe imagini de la fotografi renumiți din toată lumea, să citesc mult și să aplic.
În anul 2013 știu că am și câștigat primul meu concurs de fotografie, era un concurs organizat de către cei de la F64 cu tema “Povești de iarnă” unde am luat locul 1. A fost o mare bucurie pentru mine să văd că una dintre imaginile mele a fost câștigătoare.
În anul 2014 știu că am câștigat locul 2 la un alt concurs de fotografie de la noi organizat de către cei de la Clubul Alpin Floarea de Colț București intitulat “Căciula de Aur”. Locul 1 îl luase Cosmin Ionescu, un fotograf foarte bun care își făcuse apariția de câțiva ani pe radarul meu, deci a fost și acest concurs o bucurie mare mai ales pentru că din membrii juriului au făcut parte Dorin Bofan, Laurențiu Pavel, Șerban Sîmbotelecan și Dan Dinu, unii dintre cei mai buni de la noi din țară. Deci și imaginile au fost pe măsură. Nu mai țîn minte exact imaginile cu, care am câștigat; știu că jurizarea a fost pe întreg portofliu, constând din mai multe imagini (in jur de 8-10 imagini).
În anul 2015 și în anul 2016 am fost finalist în cadrul concursului Milvus Nature Photography un concurs de fotografie de natură cu ștacheta ridicată foarte sus și care era și este internațional. În anul 2016 am mai câștigat locul 1 în cadrul Congresului Național de Speologie, la secțiunea Exokarst, precum și locul 1 la SPIE Photo Contest, și locul 3 în cadrul concursului Fotogeografica la secțiunea Peisaj natural.
Abia în toamna anului 2016 am fost nevoit să îmi schimb aparatul Canon 550D pe care l-am folosit încă din anul 2012 deoarece din neatenție și din cauză că am lăsat aparatul pe trepied pentru câteva secunde într-o zi cu vânt acesta a căzut într-unul din lacurile din munții Retezat. L-am recuperat dar acesta nu a mai supraviețuit așadar am fost nevoit să îl înlocuiesc. Am trecut de la entry level la middle range cu un aparat tot de la Canon, un 60D pe care l-am luat la mâna a doua, era puțin folosit și era deja la alt nivel față de ceea ce avusesem.
Tot în acest an am ținut și prima tabăra foto alături de Micu Florin, prieten și coleg în această călătorie fotografică. Am trecut în postura de mentor, de a-i învăța și pe alții, de a da mai departe tot ceea ce știam până la momentul respectiv. Și tot pe la finalul acelui an, după ce am participat eu însumi la un workshop de fotografie în anul 2012 și am organizat o tabăra foto în 2016 în care am putut să văd atât din perspectiva unui participant cât și din perspectiva de trainer că să spun așa, mi-am propus să organizez ture foto unu la unu. Ture foto în care participantul să aibă parte de toată atenția mea și să îl ajut în scurtarea timpului de învățare, sau de a-i da un imbold în propria lui călătorie fotografică.
Anul 2017 a fost anul în care am câștigat cel mai mare premiu al meu până în momentul acela și anume premiul The Snow & Ice Award la concursul Internațional Landscape Photographer of the Year, care era deja la cea de a patra ediție dar eu abia ce aflasem de el nu demult timp. Mare mi-a fost bucuria să mă trezesc dimineața și să văd că am e-mail de la ei că am câștigat premiul special Ice & Snow Award. A fost cu siguranță o mare realizare. Tot în anul acela și Zsolt Andras Szabo un foarte bun fotograf de peisaj (probabil Marc Adamus al României) câștigase locul 2 la categoria de cea mai bună imagine a anului.
Cum au trecut anii și până prin anul 2016 nu eram conștient că pot face imagini în diferite condiții atmosferice, de multe ori căutam acea vreme care să permită să se vadă peisajul larg, asta căutam, îmi plăcea puțină ceață pe vai, sau condiții spectaculoase dar care să permită peisajului larg să fie vizibil și de multe ori am omis sau nu mi-am dat seama că în zilele când condițiile nu erau cele mai prielnice și era ploaie și ceață puteam să fotografiez în pădure, să fotografiez cascade și alte astfel de subiecte mai intime.
Am mai fotografiat când și când astfel de subiecte dar nu eram mereu atras de aceste scene, eram fixat mai mult pe cadre largi. Dar încet totul s-a schimbat și de prin 2018 încoace mi-am schimbat total interesul și am început să fotografiez mai mult prin păduri, vai, chei și mai puțin cadre largi. Stau și mă gândesc peste câte astfel de momente am trecut și nu am fotografiat, câte cadre am pierdut. Dar asta se întâmplă cu noi fotografii, mereu descoperim altceva, sau ne dăm seama că ne putem folosi de absolut toate condițiile și de absolut toate lucrurile din jurul nostru pentru a ne exprima creativitatea.
Până la urmă este vorba despre ceea cu ce rezonam în anumite momente ale vieții. După cum spuneam pe la începutul articolului că am făcut și fotografie de peșteră, unde doar imaginația și modul în care așezi luminile îți dezvăluie imaginea pe care vrei să o faci și să începi să o lucrezi, bineînțeles că aceasta presupune o întreagă echipă.
În anul 2017 am mai avut o imagine premiată cu Bronz la The Epson International Pano Awards, și o imagine finalistă la Transnatura Nature Photo Competition.
În anul 2018 am avut încă o mare bucurie atunci când am câștigat locul 1 în cadrul concursului MontPhoto International Nature Photography la categoria Munte.
Dar anul 2019 a fost anul în care am fost răsplătit pentru toată munca depusă până în acel moment câștigând cel mai mare premiu, locul 1 la categoria “Landscapes” din peste 83.000 de imagini din cadrul concursului Cewe Photo Award, unde am fost premiat foarte consistent, a fost și anul în care mi-am schimbat complet aparatura, a fost momentul în care după 9 ani de zile de când făceam fotografie am trecut pe full frame, am ales familia Sony. Iar vechiul aparat l-am dat mai departe lui Florin să îl ajute și pe el în călătoria lui fotografică. Tot în acest an am mai avut parte de câteva mențiuni de onoare la concursuri internaționale de renume precum: IPA, MontPhoto, Siena, cât și un loc 2 la un concurs organizat de către cei de la F64 cu tema Pădurea.
În ultimii ani, începând cu anul 2019 către prezent am început să fac mai mult ture foto solitare, și am început să explorez locuri mai puțin umblate și să explorez mai mult păduri, văi și chei. De prea puține ori am fost în ture însoțit sau cu mai multe persoane. În felul acesta am putut să mă concentrez mai mult pe fotografie, pe subiectele care mă interesau și spre îmbunătățirea stilului fotografic.
În anul 2020 și în anul 2021 nu am prea mai participat la concursuri foto, am trimis doar la SpeoArta unde am luat locul 2 la categoria Exokarst. În anul 2020 a venit pe lume și fetița noastră Emma Alexia și bineînțeles că aproape întreaga atenție s-a mutat înspre ea, așadar și fotografia a rămas pe un plan mai îndepărtat și turele foto au fost mai rare și doar ture de o zi.
Anul 2022 mi-a adus primul loc la concursul de fotografie intitulat Fotogeografica la secțiunea Peisaje naturale, iar spre sfârșitul anului, mai exact în luna Noiembrie am început colaborarea cu brandul K&F CONCEPT, un brand foarte cunoscut pentru produsele sale, accesorii foto – video în mod special. În anul 2023 am și primit din partea acestora certificarea de Brand Beauty Capturer care a venit datorită implicării mele și prin crearea unui conținut de calitate pentru aceștia. Încă colaborez cu acest brand și în ziua de azi.
Tot în anii 2021 – 2022 am avut și primele mele expoziții de fotografie personale în care am avut 25 de lucrări de mari dimensiuni printate pe pânză canvas. În două locații din două orașe au fost expozițiile; una a fost la Castelul Corvin din orașul natal Hunedoara în luna Iulie a anului 2021, și cealalată expoziție personală a fost la Casino Centrul Urban de Cultură din Cluj-Napoca în luna Octombrie a anului 2022. Precum și peste 20 de expoziții de grup de-a lungul anilor în diferite orașe din țară cât și în Austria-Viena (gala Cewe Photo Award).
În anul 2023 am mai câștigat două mențiuni de onoare la două concursuri de fotografie internaționale, unul fiind The Nature Conservancy Photo Contest și celalalat ADATA Cherish Mother Earth, ambele cu imaginea de mai jos. Această imagine a mai ajuns finalistă în cadrul concursului de fotografie HIPAE – COP28 la secțiunea The Planet.
În prezent îmi continui această frumoasă călătorie. Încerc să descopăr locuri noi, și să revin în diferite anotimpuri și în diferite momente în locații pe care le-am vizitat de mai multe ori și în care există potențial fotografic mereu și mereu. Deși am participat la acel workshop în anul 2012, am fost și sunt un autodidact și continui încă să învăț și să îmi îmbunătățesc stilul fotografic. În acest domeniu mereu este ceva de învățat, nu ajungi să cunoști tot și nici nu ai cum oricât de mult crezi că știi. Este mereu o călătorie de descoperire și de adaptare. Câteva imagini aleatorii de pe la începuturile mele.
În anul vara anului 2023 mi-am refăcut complet site-ul personal www.cosminstan.ro de la zero, aducându-i o nouă față, mai multe imagini și noi servicii pe care le prestez. Toate aceste servicii le puteți găși la secțiunea STORE de pe site.
Cam acesta a fost drumul meu în fotografie până în momentul de față, 14 ani de studiu, învățare, dedicare și perseverență. A fost o călătorie grea dar frumoasă. Uneori stau și mă gândesc dacă aș fi făcut ceva diferit în toți acești ani, și îmi dau seama că la început sau pe parcursul trecerii anilor nu mă gândeam că o să dedic o mare parte din timp fotografiei și o să ajung așa departe, dar acum pot spune că aș fi preferat să investesc mai mult în workshop-uri alături de diferiți mentori, să investesc în diferite cursuri de editare foto, să fi avut la cine să apelez mai ușor în încercarea de a mă descoperi și să încerc să scurtez din timpul de învățare.
Înainte era mai greu să înveți, nu era așa multă informație cum este în ziua de azi. Acum dacă cauți pe Youtube găsești tot felul de tutoriale, de cursuri, workshop-uri desfășurate prin toate colțurile lumii (costisitoare de cele mai multe ori) și așa mai departe. Ce vreau să spun este că pentru a învăța nu trebuie neapărat să mergi până în capătul celălalt al lumii (da este frumos, și eu aș merge în foarte multe locuri), dar pentru a învăța este suficient să mergi undeva aproape, într-o pădure, pe un deal, pe o vale; să ieși în natură și să exersezi, iar dacă chiar dorești poți începe cu ture foto locale, alături de fotografi din zona ta care oferă astfel de servicii.
Dacă doriți să lucrați cu mine, ofer ture foto unu la unu, sau cu grupuri de maxim 2-4 persoane, ședințe de editare online, ședințe online de revizuire a imaginilor. Toate imaginile mele pot fi printate sub formă de print sau tablouri și pot aduce în casa dumneavoastră o fereastră spre o altă lume.
Că să ajung fotograful de astăzi am trecut prin fiecare fază. Legat de aparatură am pornit de la săpuniera și abia peste 9 ani am folosit full frame, mulți în ziua de astăzi își cumpără direct cea mai bună aparatură și nu știu să o folosească, sau știu dar imaginile lor lasă de dorit. Iar legat de fotografie am început fără nici o cunoștință și am învățat treptat. A durat mai mult, dar fiecare etapă a avut rolul ei în formarea mea ca fotograf.
Vă mulțumesc pentru răbdare, pentru timpul acordat citirii acestui articol, și pentru că mă urmăriți cu interes. Dacă vreți să fiți alături de mine și de acum înainte în această frumoasă călătorie fotografică vă invit să vă abonați la newsletter. O să primiți e-mailuri de la mine doar când scriu un nou articol, sau când am ceva noutăți și oferte de anunțat!
Cosmin
Cosmin STAN Photography 